Cuprins:
- Ce este tulburarea amărăciunii
- Importanța experiențelor trăite
- Vulnerabilitate și rezistență
- Criterii de diagnostic pentru tulburarea amărăciunii post-traumatice
De Santiago Villar Pallás. 16 februarie 2018
Amărăciunea apare atunci când tonul nostru vital este colorat de pesimism, o stare proastă constantă și lipsă de bucurie. Astfel, asumându-și nedreptatea ca fiind inerentă existenței umane, cel amar se refugiază într-o morală rigidă și, fiind infuzat de o imperioasă dorință de răzbunare, devine toxic pentru el și pentru cei care trăiesc cu el. În acest articol de psihologie online, vom descoperi ce este tulburarea posttraumatică datorată amărăciunii, astfel încât să puteți înțelege mai bine natura acestui sentiment.
Ați putea fi, de asemenea, interesat de: Cum să ajutați o persoană cu indicele tulburării de stres post-traumatic- Ce este tulburarea amărăciunii
- Importanța experiențelor trăite
- Vulnerabilitate și rezistență
- Criterii de diagnostic pentru tulburarea amărăciunii post-traumatice
Ce este tulburarea amărăciunii
Amărăciunea este un sentiment mixt între furie și frustrare care apare atunci când cineva se confruntă cu o situație sau acțiune neloială. Cei afectați de tulburare de amărăciune reacționează la început cu o atitudine de protest sau agresiune, cu toate acestea, se resemnează odată cu trecerea timpului și ajung să se retragă.
Simțindu-se tratați pe nedrept, se cocoșează și se îmbracă cu o tristețe recurentă. Într-un fel, cea mai luminantă lecție pe care ne-o poate oferi amarul este că opusul nebuniei este bucuria, nu sănătatea.
Importanța experiențelor trăite
Fiecare dintre noi trebuie să înfrunte, cu resursele noastre cognitive și emoționale, propria experiență. Este evident că există anumite experiențe care ne supără, care ne pot scufunda în disperare sau neajutorare.
Pe de altă parte, experiența ne arată insistent că, în fața aceluiași eveniment, unii oameni suferă o amărăciune persistentă, în timp ce alții, mai devreme sau mai târziu, depășesc experiența sau chiar o consideră o sursă de creștere. Ceea ce pare evident este că amărăciunea sau bucuria depinde mai degrabă de experiența și valorile personale decât de evenimentul în sine.
Libertatea noastră primară se bazează pe modul nostru de „a privi” lumea: dacă acceptăm senin inevitabilul și nu renunțăm la efortul de a ne strădui în mod constant să creăm o lume mai bună, vom putea înțelege și simți că lumea nu a conspirat pentru a ne amări viaţă. De îndată ce vom fi capabili să aruncăm rolul victimelor și să presupunem că acțiunile noastre pot atenua nedreptatea lumii - oricât de minimă ar fi aceasta - bucuria va curge.
Vulnerabilitate și rezistență
Vulnerabilitatea (sensibilitatea la sarcină) și reziliența (capacitatea mentală de a depăși situațiile adverse) sunt două caracteristici care influențează evaluarea și gestionarea unui factor de stres (experiențe perturbatoare, divorț, deces de familie, concediere la locul de muncă …).
Cu toții avem un nivel de vulnerabilitate care ne definește capacitatea de a ne susține într-un anumit echilibru psihologic: pe măsură ce poverile se acumulează (o slujbă solicitantă, o dragoste ruptă, o moarte, un accident…) sunt necesare mai multe resurse.
Există ceea ce am putea numi un „nivel de fierbere” - o experiență foarte traumatică, o acumulare de mici traume sau o situație de neputință temporară - care ne dezechilibrează. Capacitatea de a ne întoarce la echilibrul nostru (nivel bazal) este rezistența. Este capacitatea de a trăi din nou cu bucurie - învățând și metabolizat experiențele traumatice trăite - fără resentimente sau amărăciuni.
Criterii de diagnostic pentru tulburarea amărăciunii post-traumatice
Conceptul de tulburare amărăciune post-traumatică depinde de tulburarea de stres post-traumatic (PTSD). Principala diferență este că PTSD, potrivit OMS, este consecința „unui eveniment extraordinar de amenințător sau de dimensiuni catastrofale care ar duce la disperare profundă pentru aproape toți oamenii” (un război, tortură, violență sau o catastrofă naturală) În timp ce amărăciunea, pe de altă parte, poate apărea din cauza unor evenimente relativ banale.
Astfel, etiologia tulburării posttraumatice datorate amărăciunii trebuie căutată la locul de muncă sau în mediul familial. O altă diferență a tulburărilor este simptomatologia. Tulburarea de amărăciune post-traumatică are o entitate proprie în măsura în care are o simptomatologie specifică: împărtășește simptomele cu PTSD și depresie (amintiri împovărătoare, anedonie, pierderi de energie, simptome somatice…), dar nemulțumirea, furia și frustrarea predomină în ele.
Acest articol este doar informativ, în Psihologie-Online nu avem puterea de a pune un diagnostic sau de a recomanda un tratament. Vă invităm să mergeți la un psiholog pentru a vă trata cazul particular.
Dacă doriți să citiți mai multe articole similare cu tulburarea posttraumatică din cauza amărăciunii, vă recomandăm să intrați în categoria noastră de psihologie clinică.