Cuprins:
- Ce este tulburarea de panică: definiție
- Simptomele tulburării de panică
- Criteriile DSM V pentru tulburarea de panică
- 1. Atacuri de panică neprevăzute recurente
- 2. Neliniște, îngrijorare sau inadaptare
- 3. Modificarea nu poate fi atribuită unei alte cauze
- 4. Tulburarea nu este explicată mai bine de o altă tulburare mentală
- Diferențele dintre tulburarea de panică cu agorafobie și fără agorafobie
- Cauzele tulburării de panică
- Ce se întâmplă cu corpul într-un atac de panică
- Tratamentul tulburării de panică
Evaluare: 5 (1 vot) 1 comentariu
Tulburările de anxietate afectează un număr mare de persoane, provocând un disconfort mare și afectându-le viața de zi cu zi. În ultimii ani, a existat o creștere notabilă a tulburărilor de panică și agorafobie, fiind unul dintre cele mai frecvente motive pentru care oamenii vin la consultații de psihologie.
De aceea, în acest articol Psihologie-Online explicăm în detaliu simptomele, cauzele și tratamentul tulburării de panică.
De asemenea, vă poate interesa: Depresia majoră: criteriile DSM-V, simptomele, cauzele și indicele tratamentului- Ce este tulburarea de panică: definiție
- Simptomele tulburării de panică
- Criteriile DSM V pentru tulburarea de panică
- Diferențele dintre tulburarea de panică cu agorafobie și fără agorafobie
- Cauzele tulburării de panică
- Ce se întâmplă cu corpul într-un atac de panică
- Tratamentul tulburării de panică
Ce este tulburarea de panică: definiție
Se consideră că există o tulburare de panică atunci când subiectul se confruntă cu atacuri de panică recurente neprevăzute.
Principala caracteristică a unui atac de panică este apariția izolată și temporară a fricii sau a disconfortului de natură intensă, care este însoțită de cel puțin 4 dintr-un total de 13 simptome somatice sau cognitive. Criza începe brusc și atinge apogeul rapid (de obicei în 10 minute sau mai puțin), adesea însoțită de un sentiment de pericol sau moarte iminentă și de o nevoie urgentă de evadare.
Simptomele tulburării de panică
Simptomele tulburării de panică sunt anxietatea, atacurile de panică și frica de ele. Cele 13 simptome ale unui atac de panică somatică sau cognitivă sunt următoarele:
- Palpitații, bătăile inimii sau ritmul cardiac accelerat.
- Transpiraţie
- Se agită sau se agită.
- Senzație de respirație scurtă sau sufocare.
- Senzație de sufocare
- Durere sau disconfort în piept.
- Greață sau disconfort abdominal.
- Senzație de amețeală, instabilitate, capete ușoare sau leșin.
- Frisoane sau senzație de căldură
- Parestezii (amorțeală sau senzație de furnicături).
- Derealizarea (sentimentul de irealitate) sau depersonalizarea (separarea de sine).
- Teama de a pierde controlul sau de a „înnebuni”.
- Frică să mor.
Convulsiile care îndeplinesc criteriile rămase, dar care au mai puțin de 4 dintre aceste simptome, se numesc convulsii simptomatice limitate. Debutul brusc poate apărea dintr-o stare de calm sau dintr-o stare de anxietate.
Criteriile DSM V pentru tulburarea de panică
Criteriile care apar în DSM V pentru a diagnostica o tulburare de panică sunt:
1. Atacuri de panică neprevăzute recurente
Un atac de panică este apariția bruscă a fricii intense sau a disconfortului intens care atinge expresia maximă în câteva minute și în acest timp apar patru (sau mai multe) dintre simptomele secțiunii anterioare. Debutul brusc poate apărea dintr-o stare de calm sau dintr-o stare de anxietate. Pot fi observate simptome specifice culturii (de exemplu, tinitus, dureri de gât, cefalee, țipete sau plâns incontrolabil) Aceste simptome nu se numără ca unul dintre cele patru simptome necesare.
2. Neliniște, îngrijorare sau inadaptare
Cel puțin unul dintre atacuri a fost urmat de o lună (sau mai multe) de unul sau ambele evenimente următoare
- Neliniște continuă sau îngrijorare cu privire la alte atacuri de panică sau consecințele acestora (de exemplu, pierderea controlului, atac de cord, „înnebunire”).
- O schimbare dezadaptativă semnificativă a comportamentului legat de atac (de exemplu, comportamente menite să evite atacurile de panică, cum ar fi evitarea exercițiului sau situații necunoscute).
3. Modificarea nu poate fi atribuită unei alte cauze
În ceea ce privește efectele fiziologice ale unei substanțe (de exemplu, un medicament, medicamente) sau alte afecțiuni medicale (de exemplu, hipertiroidism, tulburări cardiopulmonare).
4. Tulburarea nu este explicată mai bine de o altă tulburare mentală
De exemplu, atacurile de panică nu apar doar ca răspuns la situații sociale temute, ca în tulburarea de anxietate socială; ca răspuns la anumite obiecte sau situații fobice, ca în fobia specifică; ca răspuns la obsesii, ca și în tulburarea obsesiv-compulsivă; ca răspuns la amintirile evenimentelor traumatice, ca și în tulburarea de stres posttraumatic; sau ca răspuns la separarea figurilor de atașament, ca în tulburarea de anxietate de separare.
Diferențele dintre tulburarea de panică cu agorafobie și fără agorafobie
În secțiunea anterioară am văzut criteriile pentru diagnosticul tulburării de panică fără agorafobie. Diferența fundamentală între tulburarea de panică fără agorafobie și cu agorafobia este apariția anxietății în situații în care evadarea este dificilă sau jenantă în cazul unui atac de panică.
Caracteristica esențială a agorafobiei este apariția anxietății atunci când se regăsește în locuri sau situații în care evadarea poate fi dificilă (sau jenantă) sau în care, în cazul unui atac de panică sau al unor simptome asemănătoare panicii, este posibil ca ajutorul să nu fie disponibil.
Această anxietate duce de obicei la comportamente permanente de evitare a mai multor situații. Cele mai frecvente situații care sunt evitate în tulburarea de panică cu agorafobie sunt:
- A fi singur în interiorul sau în afara casei
- Se amestecă cu oamenii
- Călătorind cu mașina, autobuzul sau avionul
- Găsindu-te pe un pod sau într-un lift
Unii oameni sunt capabili să se expună la situații temute, dar această experiență produce o teroare considerabilă. Adesea le este mai ușor să facă față situațiilor de temut atunci când sunt în compania unui cunoscut. Comportamentul de evitare în aceste situații poate duce la afectarea capacității de a face călătorii de afaceri sau de a-și îndeplini responsabilitățile gospodăriei (de exemplu, a merge la supermarket, a duce copiii la medic). Acest comportament de anxietate sau evitare nu poate fi explicat mai bine prin prezența unei alte tulburări mentale.
Diagnosticul diferențial între agorafobie și fobie socială sau specifică și tulburarea anxioasă de separare severă poate fi dificil, deoarece toate aceste entități sunt caracterizate de comportamente de evitare specifice situației.
Cauzele tulburării de panică
De-a lungul istoriei, au apărut diferite modele explicative ale panicii și agorafobiei. Primele modele au insistat asupra caracterului său biologic, având în vedere existența unei alterări fizice predispuse genetic. Cu toate acestea, fiecare dintre argumentele modelelor biologice este discutabil în anumite privințe, motiv pentru care au început să apară modele explicative alternative, precum cel cognitiv.
Unul dintre cele mai acceptate modele este cel al lui Clark și Salkovskis (1987). Conform acestui model, diferiți stimuli interni sau externi pot fi percepuți ca amenințători, provocând frică sau reținere. Această teamă se manifestă printr-o serie de senzații corporale (răspuns fiziologic de anxietate), cum ar fi accelerarea ritmului cardiac. Când este interpretată într-un mod catastrofal, anxietatea crește, ceea ce confirmă gândurile catastrofale care provoacă mai multă frică și intrăm în bucla frică-anxietate. Criza continuă până când câteva minute mai târziu acționează mecanismul însărcinat cu restabilirea echilibrului corpului sau până când subiectul folosește o strategie de adaptare.
Când o persoană a dezvoltat tendința de a interpreta senzațiile într-un mod catastrofal, există două procese care contribuie la menținerea tulburării:
- Hipervigilență și control al senzațiilor corporale. Devine hiper-vigilent și este capabil să recunoască cele mai mici variații ale corpului său. Aceste schimbări care pentru alte persoane trec neobservate, pentru ele cu confirmări că suferă o boală mentală sau fizică gravă. Acest lucru ar explica crizele aparent spontane, care sunt de fapt declanșate de percepția senzațiilor corporale.
- Evitarea situațiilor. Comportamentele de evitare elimină disconfortul pe termen scurt, dar contribuie la menținerea tulburării, deoarece întăresc convingerea de pericol atunci când, de fapt, nu există posibilitatea de a verifica dacă situația este cu adevărat periculoasă, nefiind expusă la aceasta.
Modelul pe care tocmai l-am văzut explică atacurile de panică și menținerea anxietății, dar de ce apare primul atac? Cercetările indică faptul că primul atac poate apărea după o situație de viață de stres intens, cum ar fi:
- probleme de familie
- dificultăți de muncă
- afaceri de cuplu
- consumul de droguri
- îngrijorare cu privire la o problemă medicală
Ce se întâmplă cu corpul într-un atac de panică
În timpul unui atac de panică, corpul nostru se mobilizează pentru a da un răspuns de urgență: luptă sau fugă. Inițial, prin activarea sistemului nervos simpatic (SNS), care este responsabil de mobilizarea resurselor corpului nostru pentru acțiuni imediate și intense. Aici puteți vedea mai multe informații despre sistemul nervos simpatic.
Și dacă situația se prelungește, intră în funcțiune și sistemul neuroendocrin, care crește producția de adrenalină și noradrenalină. Această activare produce în principal:
- Creșterea tensiunii arteriale
- ritm cardiac crescut
- tensiune în mușchii scheletici
- ritm respirator crescut
- eliberarea glucozei
Tratamentul tulburării de panică
Pentru tulburarea de panică cu sau fără agorafobie, a fost dezvoltat un tratament eficient și a devenit tratamentul de primă alegere în sistemele de sănătate din întreaga lume.
Este o intervenție cognitiv-comportamentală care este compusă din:
- Psihoeducație. Tratamentul începe prin a explica pacientului ce este un atac de panică, care sunt simptomele sale și în ce constă tulburarea.
- Antrenament de relaxare musculară. Tensiunea musculară este o reacție fiziologică foarte frecventă în cazurile de anxietate și atacuri de panică. De aici și importanța de a avea resurse pentru a face față acestui simptom enervant. Există diverse tehnici de relaxare și una dintre cele mai utilizate în tratamentul anxietății este relaxarea musculară progresivă a lui Jacobson.
- Antrenament respirator anti-panică. În timpul atacurilor de panică, respirația este în mod normal deranjată de hiperventilație, care cauzează adesea amețeli și amețeli. Antrenamentul respirației este o strategie de autocontrol pentru a regla respirația în stările de anxietate. Aici veți găsi tehnici de relaxare prin respirație.
- Intervenție cognitivă. Prin modelul ABC, pacientul învață să identifice gândurile automate dezadaptative care provoacă emoții nedorite pentru a le înlocui cu altele mai realiste și adaptative. Aceasta este cunoscută sub numele de restructurare cognitivă.
- Expunerea interoceptivă. Tehnica expunerii constă în expunerea la stimulii care generează anxietate până când simptomele acesteia sunt reduse sau dispar. Se poate face în imaginație sau în direct și intens sau treptat. Expunerea în direct fiind cea care oferă cele mai bune rezultate.
- Expunerea la situații agorafobe. Dacă tulburarea de panică este cu agorafobie, stimulii temuți sunt situații de mediu, deci expunerea ar fi în acestea. La fel ca expunerea interoceptivă, expunerea la situații agorafobe se poate face intensiv (direct la situația temută) sau treptat. Pentru a doua, vom folosi o ierarhie de situații care provoacă teamă pacientului și vom face expunerea de la mai puțin la mai mult.
Acest articol este doar informativ, în Psihologie-Online nu avem puterea de a pune un diagnostic sau de a recomanda un tratament. Vă invităm să mergeți la un psiholog pentru a vă trata cazul particular.
Dacă doriți să citiți mai multe articole similare cu tulburarea de panică: simptome, criterii DSM V și tratament, vă recomandăm să intrați în categoria noastră de psihologie clinică.
Bibliografie- American Psychiatric Association (1995). Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale (DSM IV) . Barcelona: MASSON
- Asociația Americană de Psihiatrie (2014). Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor mentale (DSM-5) (ediția a cincea) . Madrid: Editorial Médica Panamericana.
- Buela-Casal, G. Sierra, JC (2009). Manual de evaluare și tratament psihologic . Madrid: nouă bibliotecă.
- Martín, J; Moreno, P. (2011). Tratamentul psihologic al tulburării de panică și agorafobiei: un manual pentru terapeuți . Bilbao: Biblioteca de psihologie.