Cuprins:
Tehnici comportamentale conform unor psihologi și gânditori: Beck (1979, 1985) indică faptul că, în stadiile incipiente ale terapiei cognitive și, mai ales în cazul celor mai deprimați pacienți, este de obicei necesar să se stabilească nivelul de funcționare pe care pacientul îl avea înainte Depresia.
S-ar putea să vă intereseze și: Scopurile terapeutice ale depresieiTehnici comportamentale pentru tratarea depresiei
Nivelul scăzut de activitate este legat de autoevaluarea pacientului („Inutil”, „Incapabil”..) și de starea de spirit deprimată. Tehnicile comportamentale utilizate în CT au un scop dublu: (1) Să producă o creștere a nivelului de activitate, modificând apatia, pasivitatea și lipsa de satisfacție a pacientului și (2) să faciliteze evaluarea empirică a gândurilor lor automate și a semnificațiilor asociate. (incompetență, inutilitate, necontrol). Principalele tehnici comportamentale utilizate în abordarea depresiei sunt:
- ALOCAREA GRADUITĂ A SARCINILOR: Terapeutul contracareză convingerea excesiv generalizată a pacientului de dizabilitate, punând-o la încercare („Am putea verifica credința dvs. că sunteți incapabil de…?., adaptându-le la nivelul de funcționare al pacientului și sporind din ce în ce mai mult dificultățile lor pe măsură ce progresează, acest lucru permite pacientului să își crească așteptările de autoeficacitate (Bandura, 1976).
- ASPECTUL COGNITIV: Uneori, pacientul are nevoie ca un pas anterior pentru a îndeplini o sarcină, pentru a se putea vedea în fața lor. Pașii implicați într-o sarcină pot fi repetați cu pacientul, cu imaginație. Aceasta poate permite pacientului să dezastrofizeze sau să-și dramatizeze sarcinile percepute ca fiind foarte dificile.
- PROGRAMUL DE ACTIVITĂȚI ZILNICE: Terapeutul și pacientul programează sarcini zilnice care pot face posibilă creșterea satisfacției (întăririi) pentru pacient; sau ca sarcini de distragere a atenției din momentele de disconfort (de exemplu, exercitarea controlului asupra stimulilor previzibili și negativi).
- MASTERIE ȘI TEHNICĂ PLĂCUTĂ: Pacientul apreciază măiestria realizată în activitățile programate, precum și plăcerea obținută cu performanța lor (de exemplu, 0-5 scale). Acest lucru poate permite terapeutului să reprogrameze activitățile cu pacientul, astfel încât să le crească stăpânirea sau plăcerea, sau să corecteze distorsiunile cognitive de bază (de exemplu, maximizarea sarcinilor neînvățate sau neplăcute și minimizarea sarcinilor plăcute și stăpânite).
- PERFORMANȚA ROLULUI: Prin modelarea și inversarea rolurilor, terapeutul poate genera opiniile alternative la cognițiile disfuncționale și abilitățile de rezolvare a problemelor.
- ANTRENAMENT ASERTIV: Unii pacienți deprimați, datorită convingerilor disfuncționale, tind să-și inhibe comportamentele în apărarea drepturilor lor personale sau exprimarea dorințelor și opiniilor personale. Terapeutul poate prezenta aceste „drepturi”, poate cere părerea pacientului cu privire la faptul dacă trebuie să le îndeplinească, să evalueze avantajele acestui lucru și cum să le îndeplinească.
TEHNICI COGNITIVE
Scopul tehnicilor cognitive (Beck, 1979, 1985) este: (1) Să ofere gânduri automate care exprimă distorsiuni cognitive, (2) Verifică gradul de validitate al gândurilor automate, (3) Identifică presupunerile personale și (4) Verificați validitatea ipotezelor personale
COLECȚIA GÂNDURILOR AUTOMATICE: Terapeutul explică pacientului autoînregistrarea (în mod normal este format din trei părți: situație-gândire-stare emoțională; uneori se adaugă și elementul comportamental atunci când această componentă este relevantă). De asemenea, explică relația gând-afect-comportament și importanța detectării gândurilor automate. Indicați pacientului să o facă în momente de tulburări emoționale și arătați cum să o facă.
TEHNICA TRIPLE COLUMN: Despre autoînregistrare, pacientul învață să pună la îndoială dovezile pe care le are pentru a menține un anumit gând automat și pentru a genera interpretări mai realiste sau utile. Pentru aceasta, o autoînregistrare se efectuează de obicei cu trei coloane: în prima, rețineți situația declanșatoare a sentimentului neplăcut, în a doua gândurile automate legate de acea situație și acele emoții negative, iar în a treia gânduri alternative după evaluarea dovezilor pentru gânduri. cele automate anterioare.
IDENTIFICAREA ASUPȚIILOR PERSONALE: În timpul interviului cu pacientul sau revizuirea înregistrărilor de sine, terapeutul poate elabora ipoteze despre presupunerile personale care stau la baza tulburării. Cele mai frecvent utilizate mijloace sunt ascultarea modului în care pacientul își justifică credința într-un anumit gând automat (de exemplu „De ce crezi asta?”) Sau ascultarea răspunsului său la importanța acordată unui fapt (de exemplu „De ce este asta? atât de important pentru tine?).
VERIFICĂȚI VALABILITATEA ASUPȚIILOR PERSONALE: Terapeutul proiectează sarcini comportamentale cu pacientul, ca „experimente personale, menite să verifice gradul de validitate al presupunerilor personale. dacă poate fi fericită (definindu-și „fericirea” cât mai clar posibil), cu activități în afara afișărilor afective pe care le poate primi de la alții. Alte modalități de gestionare a acestei presupuneri ar fi enumerarea avantajelor și dezavantajelor acesteia și luarea deciziilor pe baza lista respectivă sau pentru a verifica dacă dezacordul altora produce în mod necesar nefericire etc.
Acest articol este doar informativ, în Psihologie-Online nu avem puterea de a pune un diagnostic sau de a recomanda un tratament. Vă invităm să mergeți la un psiholog pentru a vă trata cazul particular.
Dacă doriți să citiți mai multe articole similare cu Tehnici comportamentale pentru tratamentul depresiei, vă recomandăm să intrați în categoria noastră de Psihologie clinică și de sănătate.